FAMILIA CA GRUP SOCIAL

In societate, familia are drept functie esentiala asigurarea securitatii membrilor sai si educarea copiilor. Acestia dobandesc aici limbajul, obiceiurile si traditiile grupului. Prin jocul imitarii si identificarii cu parintii, ei isi elaboreaza personalitatea, isi formeaza caracterul si trec de la egoism la altruism.

Fenomenul familial se impune prin statornicie si caracterul timpuriu al interventiilor sale, oferind atelierul primelor ucenicii ale copilului si ii formeaza personalitatea deoarece nu copilul, respectiv individul se naste cu ea, personalitatea trebuie construita.

Familia functioneaza triadic, intre urmatorii poli: tatal-principiul autoritatii, mama-principiul afectivitatii, fratii si surorile-principiul rivalitatii. Desi actioneaza de regula empiric, unilateral si sporadic, familia influenteaza nu numai formarea personalitatii copilului, sub diversitatea aspectelor sale, dar si calitatea si valoarea fondului sau cultural. Daca la varsta prescolara copilul trebuie sa beneficieze de o ambianta riguros structurata si un stil oarecum imperativ de conducere din partea familiei, in perioada scolaritatii mici raporturile isi indulcesc contururile, devenind prioritar in consiliere si ajutor, pentru ca la varsta gimnaziala, individul sa preia treptat o serie de responsabilitati iar in final, incepand cu adolescenta si tineretea misiunea familiei se eclipseaza treptat. 

Este foarte important nivelul cultural al membrilor familiei care este de dorit sa fie cel putin mediu.S-a constatat ca mamele copiilor superior inzestrati sunt mai cultivate, mai permisive, cu aspiratii care depasesc rolul de simple casnice, deci copiii superior dotati provin din familii cu studii medii si superioare unde au acces la mai multe si diverse informatii. 

Un rol important il are si numarul membriilor familiei deoarece creativitatea este dependenta de acest lucru, prezenta competitie fraterne dovedindu-se stimulativa.

Efecte salutare are si plasarea cat mai timpurie a copilului intr-o forma de invatamint prescolara, datorita completarilor si retusarilor pe care le aduce educatiei din familie. Parintii trebuie sa stie ca nici un copil, indiferent de capacitatile sale, nu reprezinta o ,, procura ,, prin care ei sa-si recupereze visele ce le-au ramas susdpendate. De aceea, fiecare parinte trebuie sa aiba o profesiune care sa-i confere o relativa independenta fata de casnicie, in general, si fata de celalalt partener, in particular iar aceasta elasticitate de structura a cuplului nu trebuie sa primejduiasca securitatea psihologica fara de care copilul nu se poate dezvolta corespunzator.

Multe studii atesta rolul decisiv al mamei, in compania careia copilul descopera cele dintai experiente de viata. Astfel, mama are un rol decisiv si in achizitionarea limbajului iar deschoiderea spre lume si increderea in fortele proprii depind in mare masura de ralatiile tandre dintre mama si copil in primii ani. Mama este cea care intretine o atmosfera toleranta, calda, dar nu sufocanta prin afectiune si care se abtine sa-i regizeze fiecare pas copilului, lasandu-i o marja de initiativa. Ea trebuie sa stimuleze  inca de la cea mai frageda varsta initiativa si independenta intelectuala a copilului, mama fiind primul dascal al copilului, respectiv al individului.

De asemenea, familia trebuie sa stimuleze libertatea de comunicare a copilului, dorinta de a pune intrebari. In acest scop, parintii sunt datori sa nu ignore sau sa evite intrebarile (chiar si pe cele mai indiscrete) si, cu atat mai putin sa ironizeze copilul. Ori de cate ori este posibil, imaginatia copilului trebuie sa aiba camp liber de desfasurare intrucat apetitul si respectul acestuia pentru cultura se exerseaza mai intai in familie. Chiar si instruirea scolara este cu atat mai eficienta cu cat copilul beneficiaza de o serie de antecedente solide in familie.

Pe parcursul scolarizarii, familia trebuie sa manifeste un interes rezonabil fata de randamentul scolar al copilului, sa nu emita pretentii exagerate, dar in acelasi timp, sa fie plina de solicitudine cand i se cere ajutorul. Pe fondul incurajarii permanente, copilul isi poate dezvolta increderea in sine atat de necesara creatiei. In fata abaterilor si esecurilor inerente copilariei, parintii trebuie sa manifeste o critica binevoitoare. Conteaza, de asemenea, sistemul de pedepsire si recompensare, care trebuie sa fie corect, nuantat si flexibil.

Avand in vedere ritmul trepidant de viata in care traim , familia trebuie sa dea dovada de entuziasm, bunavointa, energie, pasiune, initiativa, sa utilizeze o gama larga de mijloace de informare, sa fie creativa, permisiva si disciplinata pentru ca demersul sau educativ sa fie optim in crearea caracterului copilului, respectiv al viitorului individ.

In concluzie, familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influienteaza si modeleaza persoana umana. Familia se preocupa de dezvoltarea fizica a copiilor, dezvoltarea intelectuala, educatia morala a copiilor,contribuind si la educatia estetica a copilului. Parintii sunt cei care realizeaza contactul copilului cu frumusetile naturii (culorile si mirosul florilor, cantecul pasarilor, verdele campului etc.), cu viata sociala (traditii, obiceiuri stravechi etc.).

Daca familia este completa si climatul moral din ea nu lasa de dorit, ea este un bun mediu educativ care va da societatii un individ cu valoare.

Published in: on April 5, 2011 at 5:22 pm  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://dealecasei.wordpress.com/2011/04/05/familia-ca-grup-social/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: